In Memoriam Csaba Barocz

Cea mai plina de viata persoana pe care am cunoscut-o, nu mai e printre noi. Omul cu cea mai pura inima. Asa cum Eric a spus « Oriunde mergea Csaba, lumina incaperea. Cei de afara puteau admira flacarile si artificiile, iar cei care puteau fi aproape, se incarcau cu energia care ii alimenta viata »

Din pacate, datorita circumstantelor actuale, ne-a fost rapita sansa de a ne lua ramas bun.

Nu am decis inca dar cel mai probabil va fi o inmormantare in familie atunci cand va fi posibil acest lucru, insa noi (familia si toti minunatii prieteni) vom organiza ceva mai aproape de sufletul lui si de ceea ce si-ar fi dorit, candva anul acesta. Atunci vom avea toti ocazia sa impartim nu doar durerea ci si multe povesti despre cat de incredibila i-a fost viata si cat de mult a insemnat el pentru noi.

In ultimii ani, Csabi si cu mine am fost sustinatori activi ai tinerilor atleti de la Kolozsvári Református Kollégium unde am invatat amandoi, parca acum un secol. As vrea sa deschid un cont unde sa putem face in continuare donatii in numele lui Csabi, pentru a ne asigura ca ii pastram vii numele, pasiunile si cel mai important…ca inimioara ce bate sub inima mea sa stie ca a avut cel mai bun tata.

Au insemnat mult pentru mine toate mesajele si dragostea pe care am primit-o in aceste momente sfasietoare.

Povestea noastra pentru prieteni si familie

Lumea ma intreaba “Cum reusiti? Cum gasiti in continuare energia sa luptati unul pentru celalt ? Dupa un deceniu de cautari si regasiri pe 2 continente diferite si 5 tari ? “

Cred ca suntem puternici si increzatori impreuna pentru ca eu am alaturi barbatul cu cea mai mare inima si el are in mine ceea ce numeste « acasa » .

El este genul de persoana care reuseste sa isi atinga scopurile, o face natural si aparent fara efort. A reusit sa isi cladeasca o cariera la doar 34 ani.

Toti copiii il adora si sincera sa fiu nu am prea multe poze cu el stand locului, fara ca el sa danseze, sa cante sau sa escaladeze munti. O bomba de energie.

Traieste, iubeste si zambeste, e modul lui de a trece prin viata, chiar daca poarta cu el imensa durere de a-si fi pierdut tatal si cel mai bun prieten la o varsta frageda. Lupta si munceste din greu sa il faca mandru, sa ii arate ca a devenit barbatul responsabil ce a atins imposibilul prin forte proprii.

Mereu inconjurat de prieteni si familie, mereu primind musafiri cu bratele deschise si mereu la telefon cu oameni din toate colturile lumii, cu toate fusurile orare, noaptea tarziu sau in weekend.

Spune mereu “Nu am suficient timp”. Isi doreste o putere magica sa poata fi prezent in mai multe locuri deodata si sa poata imparti toata dragostea care ii umple inima.

Viseaza la familie si copii. E convins mereu ca totul va fi bine. Imi spune ca el simte ca voi putea ramane insarcinata. in ciuda operatiei pe care am avut-o in adolescenta.

Apoi imi spune din senin « daca dragostea noastra e suficient de puternica azi, copilul nostru se va naste de ziua mea »

S-a intamplat lucrul cel mai minunat, am ramas insarcinata. Este de-a dreptul un miracol. Imi doresc sa pastrez inca secretul. El nu reuseste. Impartaseste vestea cu oameni din toate colturile lumii. Oameni pe care ii cunosc, chiar oameni pe care nu ii cunosc.

Nu as fi surprinsa daca ar opri oameni pe strada sa le spuna si lor. E atat de departe de mine si distanta ma omoara. Nu putem fi unul langa altul din cauza pandemiei si a nebuniei din jur dar traim impreuna emotiile primului scan pe FaceTime si plangem impreuna.

Imi fac bagajele si ma pregatesc ca in 2 saptamani sa ma mut in SA, in noua noastra casa, unde putem fi impreuna ca o familie. Suntem atat de entuziasmati!

Si apoi, intr-o zi, nu-mi raspunde la telefon. II scriu mesaj « Nyuszi, dormi ? »

Dormea. Inima i s-a oprit exact cand il intrebam asta. A murit acum 8 saptamani intr-o zi insorita in Jo-burg, in accident de motocicleta. Lumea s-a oprit pentru un moment. Inima mea s-a oprit pentru totdeauna.

Acum port copilul nostru, cu toata dragostea pe care familia, prietenii si mama lui mi-o pot oferi. Imi doresc ca el/ea sa fie ca el, el care stia mereu ca nu are timp suficient, care a trait viata din plin si a cautat vesnic aventuri…de la a sari cu parasuta, la a pilota un avion, bungee jumping si atatea altele. Care avea atat de mult curaj incat de multe ori ma inspaimanta. Care a fost iubit atat de mult incat daca iubirea noastra ar fi fost magica, l-am fi putut aduce acum inapoi. A trait de parca nu exista ziua de maine. Si nu a existat.

Apreciati tot ce aveti. Spuneti te iubesc si imi pare rau. Spuneti voi petrece timp cu tine sau voi veni sa te vad. Nu refuzati o invitatie la dans. Intr-o buna zi totul se va opri si nu va veti putea intoarce in timp. Vor ramane cuvinte nerostite si sentimente neimpartasite.

Ziua lui e in 4 noiembrie. Ar trebui sa nasc in saptamana 28 Oct-7 Noiembrie. Dragostea noastra e suficient de puternica!

"Lasa-ma sa te iubesc pentru totdeauna!" asa cum mi-ai spus tu acum ceva timp.