Support for life – Oana

Da, sunt o persoana norocoasa! Pentru ca desi nu am decat 38 de ani, viata pentru mine a pregatit multe surprize, unele frumoase altele mai putin, dar care insa m-au transformat in omul care sunt astazi.

2008 este anul in care viata mi s-a schimbat radical, aveam sa nu mai fiu aceeasi niciodata. Parte datorita faptului ca am cunoscut cel mai minunat om care avea sa-mi devina mai tarziu sot, iar parte datorita faptului ca la 2 luni dupa aceea am aflat ca sunt bolnava de cancer. Nu stiam nimic despre aceasta boala si am crezut mereu ca daca am operat-o si am tratat-o timp de 1 an si ea a intrat in remisie totala, aveam sa imi pot vedea linistita de planuri ( si ce de planuri aveam la varsta aceea!!!). Nu am banuit ca dupa doar 2 ani, aveam sa incep o a treia etapa importanta a vietii mele, si anume lupta pe viata si pe moarte cu boala!

Fiindca boala mea are o forma foarte agresiva, ultimii 7 ani i-am petrecut incercand sa gasesc cea mai buna si mai noua varianta de tratament, la una din cele mai bune clinici din lume. Si, din fericire, am reusit sa ma mentin la suprafata, fara insa a invinge. Au fost 7 ani de eforturi financiare uriase pe care le-am facut impreuna cu familia mea, costuri pe care nu am crezut vreodata ca le vom putea sustine, dar se pare ca atunci cand crezi cu adevarat, viata chiar poate face minuni. In tot acest timp am cunoscut oameni minunati, fara de care nu as fi reusit sa merg atat de departe, persoane carora le datorez viata si carora nu voi putea niciodata sa le multumesc indeajuns. Sau poate ca voi putea, intr-un singur mod: sa lupt in continuare sa traiesc!

Acum, dupa o lunga “convietuire” cu boala mea, descopar ca toate aceste incercari repetate de a invinge, au facut ca ea sa devina cu atat mai puternica. Tratamentele pe care le-am incercat de-a lungul timpului au avut, de fapt, 2 taisuri: au fost sansa mea de supravietuire si in acelasi timp au facut ca boala mea, deja foarte agresiva, sa se imunizeze la citostatice. Acesta este motivul pentru care alternativele ramase pentru mine sunt acum extrem de putine, dar exista!

Exista si asta inseamna speranta! Speranta mea este mai mult decat un tratament, este o terapie (care combina chimioterapia,imunoterapia si alte terapii care sustin imunitatea organismului si in acelasi timp ataca si distrug tumorile) pe care o pot face in Turcia, pe care am inceput-o si care deja da rezultate! Doar ca aceasta presupune costuri pe care nu le pot sustine in intregime.

Stiu ca pot lupta si simt ca pot invinge, si sentimentul acesta nu este doar o iluzie generata de speranta pe care o am, este ceva real! Rezultatele investigatiilor facute dupa doar 2 luni de tratament indica o remisie de 80% a tumorilor, ceea ce este spectaculos, un miracol pentru mine! Din pacate a trebuit sa opresc acest tratament inainte de remisia totala, intrucat nu am mai putut sustine costurile, iar boala mea incepe din nou progresia. Iar pentru a putea continua tratamentul, am nevoie de ajutorul vostru! Stiu, suna a cliseu, insa fiecare dintre voi care imi poate oferi un suport cat de mic, ma poate ajuta sa fac un pas imens catre vindecare! Caci eu acum despre asta vorbesc: despre singura mea sansa de a trai, de a ma vindeca si de a-mi implini cel mai mare vis: acela de a redeveni o persoana normala! Si cu sprijinul vostru voi reusi! Numele meu este Oana si vreau sa va multumesc din suflet ca sunteti alaturi de mine in aceasta lupta, inseamna enorm!