O viata mai buna pentru Cristi

Il cheama Culita Dumitrache, dar i se spune Cristi.

Are 39 de ani si este unul dintre cei mai demni, onesti si muncitori oameni pe care ii cunosc. A carui viata insa este doar o insiruire de tragedii si nenoroc.

Cand l-am cunoscut, era inconjurat mereu de porumbei. Dormea pe trepte la Muzeul Sarii de pe Calea Victoriei. Muncea la terasele din jur si de cele mai multe ori avea ce manca, dar noptile de iarna il prindeau tot pe trepte, in ger, invelit intr-o patura. Painea pe care si-o cumpara o faramita zi de zi insa pentru porumbei.

3 ani a dormit pe trepte. Politia il lovea cu piciorul in somn sa le dea "de un pachet de tigari" daca vrea sa il lase sa stea acolo intr-o saptamana sau alta. Parintii i-au murit in 2009, faceau naveta de la Cernavoda si soferul a adormit la volan. Toti cei din microbuz au murit cand a sarit de pe pod.

Casa nu au avut. Ai lui ingrijeau pe vremuri un batran si stateau impreuna in aceeasi casa. Dupa moartea acestuia, a aparut subit un mostenitor desi batranul nu stiuse in timpul vietii ca are rude. L-au evacuat mascatii impreuna cu parintii in miezul noptii, doar cu actele si hainele de pe ei.

De cateva luni in sfarsit are unde sa stea. Il gazduieste un bloc de pe Calea Victoriei 56 intr-o camaruta la demisol in schimbul curateniei si a diverselor munci depuse. Baia o are la etajul 5 dar in cateva luni ajutat doar cu materiale si-a amenajat-o singur ca un profesionist.

Nu e sigur nici aici cat o sa poata ramane, dar nu asta e ingrijorarea lui acum. De la anii de batai si dormit in frig, i-a fost afectat piciorul drept. La Municipal nici nu s-au uitat la el, i-au spus ca e cangrena si sa semneze pentru amputare. La Elias i-au facut totusi analize, i-au spus ca e tromboza, au vrut sa il interneze fortat, din nou pentru amputare. A refuzat internarea pentru ca ii e frica sa nu mai poata munci. De cateva zile taraste piciorul umflat dupa el si munceste la fel de mult ca inainte.

Munceste si ajuta la toate terasele din zona. Ajuta la biserica. Descarca cutii pentru magazinul din capul strazii, face drumuri pentru agentia de turism din colt. Cand are timp liber merge cu fiarele vechi stranse sa le recicleze si sa scoata un ban. Toti cei care l-au ajutat vreodata au ajuns sa il exploateze la un moment sau altul. Nici cand dormea pe trepte nu a cerut pomana vreodata. A adoptat o catelusa tinuta in sarma la Romana pentru cersit si Becky e acum ochii lui din cap. De cand il stiu a salvat 2 catelusi aruncati si 2 randuri de pisoi abandonati. Nu doar ca i-a salvat, dar nu s-a lasat pana nu le-a gasit case tuturor. El, care nu a avut casa.

Si o sa scrie o carte. S-a gandit ca viata pe care a avut-o ar incapea intr-o carte. Si-a luat un caiet mare si frumos pe care o sa inceapa sa scrie “cand o sa se linisteasca”.

Am scris mult, dar nu am reusit sa zic nici jumatate.

Daca se poate gasi si cineva care sa ajute cu o slujba cu carte de munca, ar fi de asemenea ideal. A incercat sa isi faca la blocul unde facea curatenie inainte, i-au cerut 35 de lei “ca sa inregistreze contractul” dar cand a cerut o copie l-au dat afara.

Haideti, va rog, sa il ajutam. E un om minunat cu mare ghinion dar cu o inima mare, mare de tot.